Why is our generation so sad ?! :)

Se pare că în ultimul timp, oamenii simt suferinţa, iar fericirea pare că trece nesimţită pe lângă ei. Pe 'net, lumea îşi postează probleme, amarurile vieţii şi cer păreri de la ceilalţi. Pe bloguri sau pe comunităţile online, majoritatea postărilor au caracter melancolic, cu sau fără citate triste ale oamenilor celebri, exprimând durerea în iubire, viaţă şi toate cele, astfel încât îţi induc sentimentul că viaţa e un film, în care treci prin toate rolurile, sauu personajul dintr-o manea ce este înşelat, batjocurit sau mai ştiu eu ce. Dar de ce, atunci când lumea este fericită, nu se scrie/compune mai nimic? Pentru că în viaţă, să fii fericit este, sau trebuie să fie un lucru normal. Un studiu recent a confirmat faptul că adolescenţii care ascultă muzică la căşti în măsuri mari sunt predispuşi la depresie. Mai adevărat este că mulţi adolescenţi din ziua de azi stau ca pom-du-terre în faţa "aparatelor", devenind potato-couch, un alt termen reprezentând lenevia. Faptul că eşti tânăr şi pierzi vremea numărând orele, ascultând muzică şi vizionând seriale arabe, da, te predispune la depresie. De fapt, aş asocia mai mult depresia cu prostia. Doar leneveii proşti o să stea să asculte manele la telefon, suferând că Gheorghe/Tanţa nu-l/n-o iubeşte, în timp ce un adolescent normal, cu creierii în cap şi picioarele pe pământ va face lucruri cât mai creative şi folositoare pentru relaxarea sau reuşirea-n viaţă. De exemplu, pe vremuri, când tinerii erau obişnuiţi cu greul, nu aveau PRACTIC timp să sufere, şi se bucurau de minunăţiile vieţii, chiar dacă erau puţine. Şi atunci când un adult/un om în vârstă spune că e prea multă tehnologie pentru vârsta noastră, să fim convinşi că are dreptate. Ce încerc eu să spun este că depinde de noi ce ani de tinereţe vom avea. Suntem stăpânii propriului destin. Şi nu trebuie să avem vreodată teama de a fi original, de a nu respecta statusul quo, pentru că aceasta e cheia în viaţă de a reuşi.

Aproape 2 ani de pauză.. ce s-a schimbat ?

Hello again, Blogspot! În primul rând, am trecut şi eu la liceu, unde e altă "mâncare de peşte" :D. Da, oameni nesimţiţi sau care nici nu ştiu ce caută pe planeta asta, la fel ca în gimnaziu. Mi-am creat o pagină pe Facebook numită Suntem Tineri~., cu 2000 de fani ( pretty good ). Apoi, datorită factorilor externi, caracterul meu s-a schimbat puţin, făcând faţă încercărilor tinereţii Totuşi, de când viaţa mea este de licean, am făcut faţă mai multor provocări decât m-aş fi aşteptat, am avut încredere în oamenii în care n-aş fi trebuit, şi am ignorat sfaturile celor care erau persoanele importante în viaţa mea. De asemenea, de la începutul anului fac tenis de masă, la care am avut nişte rezultate nu prea speciale, fiind învinsă de cei care au talentul în sânge, nefiind nevoiţi să muncească mult pentru a avea rezultate. Dacă din întâmplare îmi mai urmăreşte cineva blogul, îmi cer scuze entru lunga mea neactivitate.

Cella Serghi - Panza de paianjen

      Stiu ca ce conteaza mult pentru unii este numarul de pagini, asa ca va spun :cartea asta nu e pentru lenesi,pentru aventurieri sau pentru criminalistici, e doar o carte de aprox. 300 de pagini, din care poti dobandi experienta in fata problemelor de acest fel, poti interpreta comportamentul personajelor dupa fel si chip si poti critica faptele lor, asa cum poti face citind orice carte obisnuita insemnata.
     Aceasta carte incepe cu Ilinca, ea fiind naratorul, care primeste de la Diana Slavu niste jurnale scrise din adolescenta lor. De fapt, aproape toata cartea face parte din caietele Dianei. Diana este o fata saraca, amarata, dar cinstita, buna la suflet, inteligenta, si mai mereu eleganta si frumoasa chiar si cu cele mai ponosite haine. Inca din copilarie, este invidiata de colege (cand de fapt ar trebui sa fie invers), iar directoarea o acuza pe nedrept, nestiind ce sa mai gaseasca pentru a o mai deochia ( "parul iti sta intr-un fel anume..."). Ajunsa la varsta adolescentei, multi baieti roiesc in jurul ei, care si mai care promitandu-i marea cu sarea, dar ea spera doar la Petre Barbu, cel pe care l-a intalnit intr-o vacanta la Mangalia,lasand-o indragostita de el. La o varsta inca frageda pentru a se casatori, aceasta se marita cu Michi Ioanescu, un baiat instarit, cea mai mare speranta a familiei ei, fiindca cine stie cand s-ar mai fi ivit un baiat care ar vrea sa o ia fara zestre din pricina saraciei.
    Intr-o vacanta, ea il intalneste pe Alex, un barbat proaspat divortat, care ii starneste interesul si ii aduce aminte de Petre Barbu. Acestia ies impreuna si se indragostesc unul de altul fara ca Michi sa stie, insa Diana si  Michi se indeparteaza unul de altul, astfel ca Michi, care credea ca e dependent de ea, alege divortul, spunand ca nu va avea de suferit. Imediat dupa aceasta, Alex nu vrea sa o mai vada, iar ea fuge cu trenul la Ilinca.
    In final, Diana, lucrand la un avocat, reuseste printr-un proces meticulos sa dea dovada ca este apta pentru a fi ea insusi avocat, primind felicitarile de rigoare ale Ilincai si ducand o viata mai departe singura.
    

Please don't stop the music !

 Am tinut sa fac dedicatie postare speciala pentru muzica, fiindca este o parte importanta din viata mea. La rau,greu,melancolie,tristete,nervi,chiar si isterie, daca ascult o melodie, ma linistesc, ma descarc, sau ma inveselesc. Uneori,versurile se potrivesc exact pe situatia in care ma aflu, si atunci e chiar mai bine :). Fie ca e in engleza, in romana, are versuri idioate, conteaza acele note, do-re-mi..., ce satisfac urechile, mai bine spus creierul. Exista chiar si o terapie, prin care, daca asculti muzica timp de 20 minute pe zi,stresul dispare si are un efect calmant. Sau daca fredonezi o melodie romantica( nu conteaza ca esti afon), te vei simti mai bine ! E un lucru dovedit stiintific.

    Muzica ma incanta,ma dezamageste cand sunt dezamagita, dar pozitiv, ca si cum ai plange ca sa te descarci dupa o intamplare tragica. Eu ma regasesc in muzica, in fiecare nota a unei partituri, in fiecare litera a unui vers...

   Muzica este o arta. Fara preferinte in de-ale muzicii, esti incult. Te incapatanezi sa asculti muzica fiindca nu-ti place, pierzi mult. Si totusi, e pierderea ta. N-o spun doar ca sa ma "dau mare", o spun serios, am intalnit oameni care nu vor sa asculte muzica, nu e indeajuns de buna pentru ei, e plictisitoare si o pierdere de timp. Asta este un fel de "inculturalitate intentionata". 

 

  Eu regret ca nu am studiat muzica, ca nu am avut vocatie cand eram mica, nu am fost silitoare si nici parintii nu m-au dat fiindca muzica cere sacrificii si nici nu e rasplatit indeajuns. Dar nu as fi facut muzica ca sa castig un gologan, as fi facut din placere, din pasiune, si as fi muncit mult mai mult decat invat la matematica in preajma examenului. Acum incerc, dar e prea tarziu !

"Ce tie nu iti place, altuia nu-i face !" Cazul barfelor si criticilor

   Zicala asta am auzit-o de multe ori, dar niciodata nu am folosit-o, ba chiar dimpotriva. Dar astazi pot spune cu o mare incredere : este AIUREA, INUTIL si STUPID sa barfesti/critici pe cineva, fiindca nu ai altceva mai bun de facut (precizez : nu este valabil in cazul parinte,profesor,frate mai mare etc.-copil). E usor sa barfesti cand nu esti barfit la randul tau. E o idiotenie sa privesti ziua intreaga un om care-l crezi inferior tie, si sa incerci sa-i gasesti cusururi. Atunci cand barfesti sau critici, vrei de fapt sa iti demonstrezi tie, ca persoana, ca esti mult mai inteligent ca acea persoana, ca "deee...!", ceea ce a facut el/ea este demn de criticat.
  De obicei, aceia care critica/barfesc isi gasesc vorbe si replici inteligente, cu care sa "te dea gata", dar prin acest lucru isi mascheaza faptul ca nu au incredere in ei, si atunci incearca sa le-o ruineze celorlalti.
   Bag si eu un englezism acilea...  Hello, nobody's perfect ! Cate melodii s-au facut cu titlul asta..
   Si-nca unul...sunt in forma :)) Get a life, daca nu ai !
Si uita de greseli,dezamagiri,traieste-ti tineretea pana la capat, ca sa nu ai regrete, ci doar speranta,adrenalina si fericire ! Si nu uita sa inveti ! ;))
 

Renunt la urari ! Mai bine trec direct la subiect...

   Ma gandeam ca ar fi frumos sa va urez "un an nou plin de...", dar deja toata lumea face asta. Un om in minus nu strica !
   Iata c-am trecut intr-un alt an...
   Viata asta-i asa de scurta ! Mai trece un an,si inca unul...si am ajuns la concluzia ca nu ma simt in niciun fel mai "batrana" decat un copil de 5 ani,simt doar ca am mai multa experienta. Ce e si viata asta ! Anii se scurg ca printr-o clepsidra, si tot n-ajungi la concluzia ca....ai crescut !
    Am devenit atat de dependenta de copilarie, incat incerc sa nu ma gandesc la lucruri mature,cu care ma voi confrunta in timp. Bineinteles ca stiu ca acum nu am probleme insemnate,dar mi-e frica de viitor, fiindca in jurul meu vad doar adulti care isi traiesc viata muncind.
  
   Trecand de moralitate, desi a trecut Craciunul, "All I want for Christmas is New Year's day", fiindca anul trecut nu a fost unul stralucit pentru mine. A fost un an plictisitor si molesit, cu precaderi si injosiri,asa ca pot spune, asa cum am facut si in alti ani,ca sper ca 2011 sa fie un an mai bun !


R.I.P. catelului meu ce a murit de Revelion.

Sarbatori fericite !

              A VENIT CRACIUNUL ! Toata lumea "alearga cu sufletul la gura" pentru cadouri,podoabe,alimente si lucruri ce sunt necesare in aceasta perioada. Desigur,cei mici il asteapta pe Mos Craciun,care le va aduce copiilor cuminti cate un cadou,poate cel pe care si-l doreau. Povestea Mosului nu e prea cunoscuta,asa ca m-am gandit sa v-o istorisesc eu:
             In viata umana a lui Mos Craciun,el era un om foarte sarac,dar altruist,fiindca in fiecare an el pregatea jucarii copiilor iar in preajma sarbatorilor,el  le vindea la un pret banal,doar pentru a-i face fericiti pe cei mici. Se spune ca,odata,a trecut pe langa o casa cu 7 copii ce apartineau unei familii sarace,care traia de azi pe maine. Cand a trecut,a auzit unul din copii zicand : "Ce-as vrea sa am si eu o jucarie,m-as juca cu ea si astfel ar merge treaba mult mai bine."  Dar Mos Craciun ramase fara nicio jucarie,insa cand se uita in sacul care adineauri era gol,gasi un calut de lemn. Acum Mosul se simtea implinit ca le poate da copiilor acea jucarie,iar pentru inima lui "de aur" a fost pus pe vecie ca rasplatitor al copiilor si indrumator al faptelor bune.
           Lasand la o parte aceasta poveste legenda,adevaratul motiv al Craciunului este nasterea Domnului,celebrata pe 25 decembrie,un motiv de bucurie al crestinilor - venirea mantuitorului. Traditia specific acestei sarbatori sunt colindele,cele care sunt primite cu drag de cei care vor sa simta spiritul Craciunului. Si daca tot am ajuns la traditii,bradul este inca un motiv de bucurie in casa noastra. Obiceiul provine de la egipteni,care a fost preluat de multe popoare,ajungandu-se la varianta finala. Bradul se impodobeste in seara de 24 cu globuri ,beteala etc. iar in varf cu o stea.
          Chiar daca multi(arata ca) iubesc Craciunul doar pentru ca primesc cadouri,toata lumea are in inima un strop de dragoste si pentru aceste legende,chiar daca nu recunoaste ; crezi in Mos Craciun doar de fantezie,sa recunoastem ca am vrea sa existe. Fii mai bun,macar de Craciun !

Sarbatori fericite !