Why is our generation so sad ?! :)

Se pare că în ultimul timp, oamenii simt suferinţa, iar fericirea pare că trece nesimţită pe lângă ei. Pe 'net, lumea îşi postează probleme, amarurile vieţii şi cer păreri de la ceilalţi. Pe bloguri sau pe comunităţile online, majoritatea postărilor au caracter melancolic, cu sau fără citate triste ale oamenilor celebri, exprimând durerea în iubire, viaţă şi toate cele, astfel încât îţi induc sentimentul că viaţa e un film, în care treci prin toate rolurile, sauu personajul dintr-o manea ce este înşelat, batjocurit sau mai ştiu eu ce. Dar de ce, atunci când lumea este fericită, nu se scrie/compune mai nimic? Pentru că în viaţă, să fii fericit este, sau trebuie să fie un lucru normal. Un studiu recent a confirmat faptul că adolescenţii care ascultă muzică la căşti în măsuri mari sunt predispuşi la depresie. Mai adevărat este că mulţi adolescenţi din ziua de azi stau ca pom-du-terre în faţa "aparatelor", devenind potato-couch, un alt termen reprezentând lenevia. Faptul că eşti tânăr şi pierzi vremea numărând orele, ascultând muzică şi vizionând seriale arabe, da, te predispune la depresie. De fapt, aş asocia mai mult depresia cu prostia. Doar leneveii proşti o să stea să asculte manele la telefon, suferând că Gheorghe/Tanţa nu-l/n-o iubeşte, în timp ce un adolescent normal, cu creierii în cap şi picioarele pe pământ va face lucruri cât mai creative şi folositoare pentru relaxarea sau reuşirea-n viaţă. De exemplu, pe vremuri, când tinerii erau obişnuiţi cu greul, nu aveau PRACTIC timp să sufere, şi se bucurau de minunăţiile vieţii, chiar dacă erau puţine. Şi atunci când un adult/un om în vârstă spune că e prea multă tehnologie pentru vârsta noastră, să fim convinşi că are dreptate. Ce încerc eu să spun este că depinde de noi ce ani de tinereţe vom avea. Suntem stăpânii propriului destin. Şi nu trebuie să avem vreodată teama de a fi original, de a nu respecta statusul quo, pentru că aceasta e cheia în viaţă de a reuşi.

Aproape 2 ani de pauză.. ce s-a schimbat ?

Hello again, Blogspot! În primul rând, am trecut şi eu la liceu, unde e altă "mâncare de peşte" :D. Da, oameni nesimţiţi sau care nici nu ştiu ce caută pe planeta asta, la fel ca în gimnaziu. Mi-am creat o pagină pe Facebook numită Suntem Tineri~., cu 2000 de fani ( pretty good ). Apoi, datorită factorilor externi, caracterul meu s-a schimbat puţin, făcând faţă încercărilor tinereţii Totuşi, de când viaţa mea este de licean, am făcut faţă mai multor provocări decât m-aş fi aşteptat, am avut încredere în oamenii în care n-aş fi trebuit, şi am ignorat sfaturile celor care erau persoanele importante în viaţa mea. De asemenea, de la începutul anului fac tenis de masă, la care am avut nişte rezultate nu prea speciale, fiind învinsă de cei care au talentul în sânge, nefiind nevoiţi să muncească mult pentru a avea rezultate. Dacă din întâmplare îmi mai urmăreşte cineva blogul, îmi cer scuze entru lunga mea neactivitate.